Obroc
Definitie, sens si explicatie
1Obroc substantiv neutru verifica cuvantul: Oboroc.
2Obroc (obroace), substantiv neutru – Portie, ratie, tain.
Sl. obroku „leafa” (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, Ii, 223), conform limba sarba:, cr., slov., ceh., pol. obrok „ratie”, mag. abrak „furaj”.
S-a confundat cu obroc (var. cuvant invechit oboroc), substantiv neutru (masura de capacitate pentru cereale; cos; stavila, ecluza), din limba slava (veche) (v. limba rusa) uboruku (Cihac, Ii, 221; Byhan, 322; Tiktin), conform limba rusa oborog, rut. uborok, ceh. uborek, limba sarba:, cr. uborak. – Derivat obroci, verb (a se prosti, a se zapaci), in loc de *oboroci; obrici, verb (Oltenia, a opri, a interzice), probabil pornind de la sensul de „a rationa, a limita”; obricarita, substantiv feminin (ratie); obroceala, substantiv feminin (zapaceala, deruta).
Sl. obroku „leafa” (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, Ii, 223), conform limba sarba:, cr., slov., ceh., pol. obrok „ratie”, mag. abrak „furaj”.
S-a confundat cu obroc (var. cuvant invechit oboroc), substantiv neutru (masura de capacitate pentru cereale; cos; stavila, ecluza), din limba slava (veche) (v. limba rusa) uboruku (Cihac, Ii, 221; Byhan, 322; Tiktin), conform limba rusa oborog, rut. uborok, ceh. uborek, limba sarba:, cr. uborak. – Derivat obroci, verb (a se prosti, a se zapaci), in loc de *oboroci; obrici, verb (Oltenia, a opri, a interzice), probabil pornind de la sensul de „a rationa, a limita”; obricarita, substantiv feminin (ratie); obroceala, substantiv feminin (zapaceala, deruta).