Onorific -ă
Definitie, sens si explicatie
1Onorific, -ă, onorifici, -ce, adjectiv
1. (Despre titluri, distinctii etcetera) Care aduce onoruri; acordat in semn de cinste, de respect, de consideratie fata de cineva. ♦ (Despre functii, servicii etcetera) Care aduce onoare, cinste (fara a produce un profit material).
2. (Despre persoane) Caruia i s-a acordat un titlu (de onoare) in semn de respect, de consideratie pentru merite deosebite; care indeplineste o functie, o sarcina, fara a fi retribuit; de onoare.
Membru onorific. – Din franceza Honorifique, limba latina Honorificus.
1. (Despre titluri, distinctii etcetera) Care aduce onoruri; acordat in semn de cinste, de respect, de consideratie fata de cineva. ♦ (Despre functii, servicii etcetera) Care aduce onoare, cinste (fara a produce un profit material).
2. (Despre persoane) Caruia i s-a acordat un titlu (de onoare) in semn de respect, de consideratie pentru merite deosebite; care indeplineste o functie, o sarcina, fara a fi retribuit; de onoare.
Membru onorific. – Din franceza Honorifique, limba latina Honorificus.
2Onorific adjectiv (rar) onorar.
3Onorific adjectiv m., plural onorifici; f. singular onorifica, plural onorifice
4Onorific -ca (-ci, -ce) 1) (despre titluri, functii etcetera) Care confera onoare (fara avantaje materiale); acordat in semn de onoare (fara a fi retribuit). 2) (despre persoane) Care detine un titlu sau exercita o functie fara retributie; de onoare. /<fr. honorifique, limba latina honorificus
5Onorific, -ă adjectiv
1. Care aduce o distinctie, onoruri, fara insa a atrage dupa sine avantaje sau profituri materiale.
2. Caruia i s-a acordat un titlu in semn de respect, de consideratie; de onoare. [< franceza honorifique].
1. Care aduce o distinctie, onoruri, fara insa a atrage dupa sine avantaje sau profituri materiale.
2. Caruia i s-a acordat un titlu in semn de respect, de consideratie; de onoare. [< franceza honorifique].
6Onorific, -ă adjectiv
1. (despre titluri, distinctii, functii etcetera) care aduce onoruri, fara a trage un avantaj, profit material. ♢ care indeplineste o functie fara a fi retribuit.
2. caruia i s-a acordat un titlu in semn de respect, de consideratie. (< franceza honorifique, limba latina honorificus)
1. (despre titluri, distinctii, functii etcetera) care aduce onoruri, fara a trage un avantaj, profit material. ♢ care indeplineste o functie fara a fi retribuit.
2. caruia i s-a acordat un titlu in semn de respect, de consideratie. (< franceza honorifique, limba latina honorificus)