Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Opune

1 * Cuvantul cu diacritice: opúne
Cuvantul fara diacritice: opune

Definitie: OPUNE, opun, verb III. 1. Tranzitiv A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etcetera ♦ Reflexiv A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. Tranzitiv A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență, prin comparație, deosebirile dintre ele. 3. Reflexiv (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. [Prez. indicativ și: (regional) opui] – Din limba latina opponere, franceza opposer (după pune).

2 * Cuvantul cu diacritice: opúne
Cuvantul fara diacritice: opune

Definitie: OPUNE verb 1. verifica cuvantul: împotrivi. 2. a se înfrunta, (figurativ) a se ciocni. (Se - interese antagonice.) 3. a se contrazice, (figurativ) a se ciocni. (Tendințe care se -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: opúne
Cuvantul fara diacritice: opune

Definitie: opune verb pune

4 * Cuvantul cu diacritice: a opúne opún
Cuvantul fara diacritice: opune

Definitie: A OPUNE opun tranzitiv (ființe, lucruri, acțiuni etcetera) A pune față-n față (pentru a evidenția deosebirea dintre ele sau pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a contrapune. limba latina opponere, limba franceza: opposer

5 * Cuvantul cu diacritice: a se opúne mă opún
Cuvantul fara diacritice: opune

Definitie: A SE OPUNE mă opun intranzitiv 1) A nu cădea de acord, ripostând; a fi împotrivă; a se împotrivi. 2) (despre unghiuri sau despre laturi) A fi așezat în fața altui unghi sau a altei laturi. limba latina opponere, franceza opposer

6 * Cuvantul cu diacritice: opúne
Cuvantul fara diacritice: opune

Definitie: OPUNE verb I. tr. 1. a pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etcetera 2. a pune față în față, a compara. II. reflexiv a se împotrivi. (< limba latina opponere, după franceza opposer)

7 * Cuvantul cu diacritice: opúne n opús
Cuvantul fara diacritice: opune

Definitie: opune (n, opus), verb – A (se) împotrivi. Limba Latina opponere (secolul XIX), adaptat la conjunctie: lui pune. – Derivat opozant, substantiv masculin, din franceza opposant; opoziți(un)e, substantiv feminin, din franceza opposition; opoziționist, adjectiv , din franceza oppositionniste.