Definitie Opune - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: OPÚNE, opun, verb III.
1. Tranzitiv A pune in fata cuiva sau a ceva, ca impotrivire, un lucru, un argument etcetera ♦ Reflexiv A se impotrivi (rezistand sau facand uz de forta), a pune piedici, a tine piept; a zadarnici.
2. Tranzitiv A pune fata in fata doua sau mai multe fiinte sau lucruri pentru a scoate in evidenta, prin comparatie, deosebirile dintre ele.
3. Reflexiv (Despre unghiuri) A fi asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. [Prez. indicativ si: (regional) opui] – Din limba latina Opponere, franceza Opposer (dupa pune).

Varianta definitie 2: OPÚNE verb
1. verifica cuvantul: impotrivi.
2. a se infrunta, (figurativ) a se ciocni. (Se - interese antagonice.)
3. a se contrazice, (figurativ) a se ciocni. (Tendinte care se -.)

Varianta definitie 3: Opune verb pune

Varianta definitie 4: A OPÚNE opun tranzitiv (fiinte, lucruri, actiuni etcetera) A pune fata-n fata (pentru a evidentia deosebirea dintre ele sau pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a contrapune. /<lat. opponere, limba franceza: opposer

Varianta definitie 5: A SE OPÚNE ma opun intranzitiv 1) A nu cadea de acord, ripostand; a fi impotriva; a se impotrivi. 2) (despre unghiuri sau despre laturi) A fi asezat in fata altui unghi sau a altei laturi. /<lat. opponere, franceza opposer

Varianta definitie 6: OPÚNE verb I. tr.
1. a pune in fata cuiva sau a ceva, ca impotrivire, un lucru, un argument etcetera
2. a pune fata in fata, a compara.
II. reflexiv a se impotrivi. (< limba latina opponere, dupa franceza opposer)

Varianta definitie 7: Opune (n, opus), verb – A (se) impotrivi.
Limba Latina opponere (secolul XIX), adaptat la conjunctie: lui pune. – Derivat opozant, substantiv masculin, din franceza opposant; opoziti(un)e, substantiv feminin, din franceza opposition; opozitionist, adjectiv , din franceza oppositionniste.