Ordinar -ă
Definitie, sens si explicatie
1Ordinar, -ă, ordinari, -e, adjectiv
1. Obisnuit, normal; de rand, comun. ♢ Fractie ordinara = raportul a doua numere intregi.
Sesiune ordinara = sesiune convocata conform regulamentului de functionare. ♢ Locutiune adverb (Frantuzism cuvant invechit) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; inv; substantivat, in expr) A trece (sau a inscrie) la ordinar = a inscrie in registrul de evidenta al ratiilor alimentare si al soldei.
2. De calitate inferioara, fara valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din franceza Ordinaire, limba latina Ordinarius, limba germana Ordinär.
1. Obisnuit, normal; de rand, comun. ♢ Fractie ordinara = raportul a doua numere intregi.
Sesiune ordinara = sesiune convocata conform regulamentului de functionare. ♢ Locutiune adverb (Frantuzism cuvant invechit) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; inv; substantivat, in expr) A trece (sau a inscrie) la ordinar = a inscrie in registrul de evidenta al ratiilor alimentare si al soldei.
2. De calitate inferioara, fara valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din franceza Ordinaire, limba latina Ordinarius, limba germana Ordinär.
2Ordinar antonim: deosebit, grozav, extraordinar, neordinar, proeminent, uimitor
3Ordinar adjectiv , s., adverb
1. adjectiv normal, obisnuit. (Sesiune -.)
2. adjectiv banal, comun, obisnuit, (invechit) prost, prostesc. (În lucruri - voi vedeti numai minuni.)
3. adjectiv comun, grosolan. (Panza -.)
4. adjectiv verifica cuvantul: inferior.
5. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: mitocan.
6. adjectiv verifica cuvantul: mitocanesc.
7. adverb verifica cuvantul: mitocaneste.
1. adjectiv normal, obisnuit. (Sesiune -.)
2. adjectiv banal, comun, obisnuit, (invechit) prost, prostesc. (În lucruri - voi vedeti numai minuni.)
3. adjectiv comun, grosolan. (Panza -.)
4. adjectiv verifica cuvantul: inferior.
5. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: mitocan.
6. adjectiv verifica cuvantul: mitocanesc.
7. adverb verifica cuvantul: mitocaneste.
4Ordinar (obisnuit, fara valoare) adjectiv m., plural ordinari; f. singular ordinara, plural ordinare
5Ordinar -a (-i, -e) 1) Care nu se deosebeste prin nimic; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; obisnuit. 2) Care urmeaza in ordinea stabilita; de rand. 3) Care are o calitate inferioara; lipsit de valoare; prost. /<fr. ordinaire, limba latina ordinarius, limba germana ordinär
6Ordinar, -ă adjectiv
1. Comun, obisnuit. ♦ (Matematica) Fractie ordinara = raport intre doua numere intregi.
2. Inferior din punct de vedere calitativ; rau, prost. ♦ Vulgar, scarbos; josnic. [Conform: franceza ordinaire, limba latina ordinarius].
1. Comun, obisnuit. ♦ (Matematica) Fractie ordinara = raport intre doua numere intregi.
2. Inferior din punct de vedere calitativ; rau, prost. ♦ Vulgar, scarbos; josnic. [Conform: franceza ordinaire, limba latina ordinarius].
7Ordinar, -ă I. adjectiv
1. obisnuit, normal, comun. o sesiune -a = sesiune convocata conform regulamentului de functionare; (lat.) fractie -a = raport intre doua numere intregi.
2. de calitate inferioara; prost. ♢ vulgar, grosolan; josnic.
Ii. substantiv masculin autoritate ecleziastica, episcop diecezan. (< franceza ordinaire, limba latina ordinarius, limba germana ordinär)
1. obisnuit, normal, comun. o sesiune -a = sesiune convocata conform regulamentului de functionare; (lat.) fractie -a = raport intre doua numere intregi.
2. de calitate inferioara; prost. ♢ vulgar, grosolan; josnic.
Ii. substantiv masculin autoritate ecleziastica, episcop diecezan. (< franceza ordinaire, limba latina ordinarius, limba germana ordinär)