Ordonanța
Definitie, sens si explicatie
1Ordonanța, ordonantez, verb I. Tranzitiv A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonante, a unui ordin de plata. – Din franceza Ordonnancer.
2Ordonanța verb (Fin.) (rar) a mandata. (A - platile curente.)
3Ordonanta verb, indicativ prezent 1 ordonantez, 3 singular si plural ordonanteaza
4A Ordonanța -ez tranzitiv inv. (plati) A cere printr-o ordonanta. /<fr. ordonnancer
5Ordonanța verb I. tr.
A elibera un ordin de plata (a unei sume). [< franceza ordonnancer].
A elibera un ordin de plata (a unei sume). [< franceza ordonnancer].
6Ordonanța verb tr. a elibera un ordin de plata (a unei sume). (< franceza ordonnancer)