Ordonator -oare
Definitie, sens si explicatie
1Ordonator, -oare, ordonatori, -oare, substantiv masculin si feminin: Conducator al unei institutii bugetare, centrala sau locala, care are dreptul sa dispuna de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri si de cheltuieli al institutiei. – Din franceza Ordonnateur.
2Ordonator substantiv masculin, plural ordonatori
3Ordonator adjectiv m., plural ordonatori; f. singular si plural ordonatoare
4Ordonator -oare (-ori, -oare) m. si feminin: fin.
Persoana care ordona plata unor cheltuieli. ♢ - de credite conducator al unei institutii care poate dispune de creditele bugetare ale acesteia. /<fr. ordonnateur
Persoana care ordona plata unor cheltuieli. ♢ - de credite conducator al unei institutii care poate dispune de creditele bugetare ale acesteia. /<fr. ordonnateur
5Ordonator, -oare substantiv masculin si feminin: Cel care are dreptul sa dispuna de fondurile bugetare aprobate prin planurile de cheltuieli ale unei institutii. [< franceza ordonnateur].
6Ordonator, -oare I. adjectiv care pune in ordine, organizeaza; care da o imagine sistematica, sintetica.
Ii. substantiv masculin f. - de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri si cheltuieli al unui stat, al unei institutii. (< franceza ordonnateur)
Ii. substantiv masculin f. - de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri si cheltuieli al unui stat, al unei institutii. (< franceza ordonnateur)