Orhei
Definitie, sens si explicatie
1Orhéi, orheie, substantiv neutru (regional) deal intarit, cetatuie sau curte boiereasca parasita.
Tat. iorghe, Limba Turca: orge „palat”, „castel”, „iurta”.
T. Porucic in anii ’30 ai secolului al Xx-lea atesta cuvantul in Basarabia (Porucic Teodor – Lexiconul termenilor entropici din limba romana in Basarabia, extras din
Arhivele Basarabiei, 1931, nr. 1-4, Chisinau).
În aceasta
noua corelatie provenienta cuvantului orhei din maghiarul warhely, neatestat de nici un dictionar maghiar, devine irelevanta.
Tat. iorghe, Limba Turca: orge „palat”, „castel”, „iurta”.
T. Porucic in anii ’30 ai secolului al Xx-lea atesta cuvantul in Basarabia (Porucic Teodor – Lexiconul termenilor entropici din limba romana in Basarabia, extras din
Arhivele Basarabiei, 1931, nr. 1-4, Chisinau).
În aceasta
noua corelatie provenienta cuvantului orhei din maghiarul warhely, neatestat de nici un dictionar maghiar, devine irelevanta.