Ori
Definitie, sens si explicatie
1Ori conjunctie:, adverb I. Conj. (Cu functie disjunctiva, adesea cu nuanta copulativa)
1. Sau. ♦ (in propozitii interogative) Te duci ori ba?
2. (Dupa o regenta, uneori in corelatie cu „fie ca”, „sau”, introduce sau leaga doua propozitii subordonate opuse) Fie ca va da zapada, ori ca iarba va inverzi. Ii. Adv. (Pop.; introduce o propozitie interogativa) Oare. [Varianta: Or conjunctie:, adverb ] – Etimologie necunoscuta
1. Sau. ♦ (in propozitii interogative) Te duci ori ba?
2. (Dupa o regenta, uneori in corelatie cu „fie ca”, „sau”, introduce sau leaga doua propozitii subordonate opuse) Fie ca va da zapada, ori ca iarba va inverzi. Ii. Adv. (Pop.; introduce o propozitie interogativa) Oare. [Varianta: Or conjunctie:, adverb ] – Etimologie necunoscuta
2Ori adverb verifica cuvantul: oare, poate.
3Ori conjunctie: fie, sau, (invechit si reg.) au, oare, (prin Transilvania) macar, (invechit) savai. (- barbati, - femei.)
4Ori (sau) conjct., (oare) adverb
5Ori loc. adverb
6Ori conj. (exprima un raport disjunctiv si leaga propozitii sau parti de propozitie coordonate) Sau; fie (ca). Pleci - ramai cu noi. - azi, - maine. - da, - ba. /Origine necunoscuta