Originalitate
Definitie, sens si explicatie
1Originalitate, (2) originalitati, substantiv feminin
1. Însusirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi.
2. Fapta originala (3); ciudatenie, excentricitate, extravaganta. – Din franceza Originalite.
1. Însusirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi.
2. Fapta originala (3); ciudatenie, excentricitate, extravaganta. – Din franceza Originalite.
2Originalitate substantiv
1. inedit, noutate. (- unei teorii.)
2. verifica cuvantul: personalitate.
3. verifica cuvantul: extravaganta.
1. inedit, noutate. (- unei teorii.)
2. verifica cuvantul: personalitate.
3. verifica cuvantul: extravaganta.
3Originalitate substantiv feminin, g.-d. art. originalitatii; (ciudatenii) plural originalitati
4Originalitate -ati f. 1) Caracter original. -atea unui compozitor. -atea unei opere de arta. 2) Comportare originala. /<fr. originalite
5Originalitate substantiv feminin
1. Însusirea de a fi original; fel particular de a fi.
2. Atitudine originala; bizarerie, ciudatenie, extravaganta. [Conform: franceza originalite].
1. Însusirea de a fi original; fel particular de a fi.
2. Atitudine originala; bizarerie, ciudatenie, extravaganta. [Conform: franceza originalite].
6Originalitate substantiv feminin
1. insusirea de a fi original (2); fel particular de a fi.
2. atitudine originala; ciudatenie, extravaganta. (< franceza originalite)
1. insusirea de a fi original (2); fel particular de a fi.
2. atitudine originala; ciudatenie, extravaganta. (< franceza originalite)