Patriciu
Definitie, sens si explicatie
1Patriciu, patricii, substantiv masculin
1. Titlu nobiliar, instituit in Imperiul Roman de catre Constantin cel Mare, pastrat si in Imperiul Bizantin; persoana care avea acest titlu.
2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din limba latina Patricius.
1. Titlu nobiliar, instituit in Imperiul Roman de catre Constantin cel Mare, pastrat si in Imperiul Bizantin; persoana care avea acest titlu.
2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din limba latina Patricius.
2Patriciu substantiv verifica cuvantul: patricia.
3Patriciu substantiv masculin (silabe -tri-) [-ciu pronume -ciu], art. patriciul; plural patricii, art. patriciii
4Patriciu substantiv neutru Demnitate instituita de imparatul Constantin cel Mare, reprezentand cel mai inalt rang din Imperiul roman dupa imparat. [Pronume -ciu. / < limba latina patricius].
5Patriciu substantiv neutru titlu instituit de imparatul Constantin cel Mare, cel mai inalt rang din Imperiul Roman, dupa imparat; cel care poseda acest titlu. (< limba latina patricius)