Peregrin
Definitie, sens si explicatie
1Peregrin, peregrini, substantiv masculin Persoana care calatoreste mult (ratacind din loc in loc); calator. ♦ (Înv.) Pelerin. [Varianta: Pelegrin substantiv masculin] – Din limba latina Peregrinus, franceza Peregrin, limba italiana Pellegrino.
2Peregrin substantiv verifica cuvantul: pelerin.
3Peregrin substantiv (rar) pelerin. (Un biet - care batea satele.)
4Peregrin substantiv masculin (silabe -grin), plural peregrini
5Peregrin -i m. 1) Persoana care face un peregrinaj; pelerin. 2) Persoana care cutreiera lumea. /<lat. peregrinus, limba franceza: peregrin, limba italiana pellegrino
6Peregrin substantiv masculin (Liv.) Calator; nomad; pelerin. [Varianta pelegrin substantiv masculin / conform franceza peregrin, limba latina peregrinus].
7Peregrin substantiv masculin
1. (in dreptul roman) strain liber, lipsit de cetatenia romana sau de dreptul latin, dar care nu era socotit, „inamic public”.
2. pelerin. ♢ calator. (< franceza peregrin, limba latina peregrinus)
1. (in dreptul roman) strain liber, lipsit de cetatenia romana sau de dreptul latin, dar care nu era socotit, „inamic public”.
2. pelerin. ♢ calator. (< franceza peregrin, limba latina peregrinus)
8Peregrin (peregrini), substantiv masculin – Pelerin; drumet.
Limba Latina peregrinus (secolul Xix).
E dubletul lui pelerin, substantiv masculin, din franceza pelerin. – Derivat peregrina, verb (a calatori in locuri departate, a face hagialic); peregrinaj, substantiv neutru (calatorie); pelerinaj, substantiv neutru (hagialic); pelerina, substantiv feminin, din franceza pèlerine.
Limba Latina peregrinus (secolul Xix).
E dubletul lui pelerin, substantiv masculin, din franceza pelerin. – Derivat peregrina, verb (a calatori in locuri departate, a face hagialic); peregrinaj, substantiv neutru (calatorie); pelerinaj, substantiv neutru (hagialic); pelerina, substantiv feminin, din franceza pèlerine.