1
Pereche, perechi, substantiv feminin (De obicei urmat de determinări) L. (Adesea cu valoare de numeral cardinal) Grup de două ființe de același fel.
(Adverbial; cu valoare de numeral distributiv) În grup de doi, doi câte doi.
Prin specializare Cuplu de dansatori.
Grup format din două părți sau organe identice și simetrice ale (corpului) unei ființe.
(O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma.
2. Grup format din două exemplare din același fel de obiecte.
Prin specializare Grup de două obiecte de același fel, care formează o unitate, întrebuințându-se împreună.
3. Fiecare dintre cele două ființe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două ființă, cu cel de al doilea obiect etc.; ființă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen.
Locuțiune adjectiv Fără pereche = unic în felul său.
Expresie A nu-și avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn.
4. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice unite intre ele.
Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cărți = pachet de cărți (de joc) care cuprinde toate cărțile necesare unui joc (de cărți). [Variantă: (regional) Păreche substantiv feminin] – Latină Paric(u)la.
(Adverbial; cu valoare de numeral distributiv) În grup de doi, doi câte doi.
Prin specializare Cuplu de dansatori.
Grup format din două părți sau organe identice și simetrice ale (corpului) unei ființe.
(O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma.
2. Grup format din două exemplare din același fel de obiecte.
Prin specializare Grup de două obiecte de același fel, care formează o unitate, întrebuințându-se împreună.
3. Fiecare dintre cele două ființe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două ființă, cu cel de al doilea obiect etc.; ființă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen.
Locuțiune adjectiv Fără pereche = unic în felul său.
Expresie A nu-și avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn.
4. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice unite intre ele.
Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cărți = pachet de cărți (de joc) care cuprinde toate cărțile necesare unui joc (de cărți). [Variantă: (regional) Păreche substantiv feminin] – Latină Paric(u)la.
DEX – dicționarul explicativ
2
Pereche perechi feminin 1) Grup de două obiecte de același fel întrebuințate împreună. O pereche de ciorapi. 2) Grup de două persoane de sex opus aflate într-o anumită legătură; cuplu. O pereche de dansatori.
O pereche aleasă. 3) Grup de două animale de aceeași specie. O pereche de găini.
O pereche de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc asemenea grupuri. Aceasta ți-i perechea. 5) Obiect compus din două părți simetrice, unite între ele și formând un întreg. O pereche de foarfece.
O pereche de cărți un pachet de cărți de joc. 6) la plural Câte doi. A merge pereche. 7) Persoană care se potrivește după anumite calități altei persoane.
Fără pereche fără seamăn; unic în felul său. A-i fi cuiva pereche a se potrivi cu cineva. [Genitiv-dativ Perechii] /<latină paric[u]la
O pereche aleasă. 3) Grup de două animale de aceeași specie. O pereche de găini.
O pereche de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc asemenea grupuri. Aceasta ți-i perechea. 5) Obiect compus din două părți simetrice, unite între ele și formând un întreg. O pereche de foarfece.
O pereche de cărți un pachet de cărți de joc. 6) la plural Câte doi. A merge pereche. 7) Persoană care se potrivește după anumite calități altei persoane.
Fără pereche fără seamăn; unic în felul său. A-i fi cuiva pereche a se potrivi cu cineva. [Genitiv-dativ Perechii] /<latină paric[u]la
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Pereche (perechi), substantiv feminin –
1. Grup de două obiecte sau persoane. –
2. Tovarăș; soț. –
3. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice. –
4. (Adjectiv) Par, multiplu de doi. – Variantă păreche. Aromână păreacl’e, meglenoromână părecl’ă.
Latină păricŭla (Diez, I, 306; Pușcariu 1266; Candrea-dens., 1332; Rew 6240); conform italiană parecchio, provensală parelh, franceză pareil, spaniolă parejo, portugheză parelho. – Derivat nepereche, adjectiv (impar); împerechia, verb (a forma un cuplu; învechit, a opune, a înfrunta; a uni, a combina); împerechetură, substantiv feminin (învechit, discordie, vrajbă); desperechia, verb (a decupla, a lăsa fără pereche).
1. Grup de două obiecte sau persoane. –
2. Tovarăș; soț. –
3. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice. –
4. (Adjectiv) Par, multiplu de doi. – Variantă păreche. Aromână păreacl’e, meglenoromână părecl’ă.
Latină păricŭla (Diez, I, 306; Pușcariu 1266; Candrea-dens., 1332; Rew 6240); conform italiană parecchio, provensală parelh, franceză pareil, spaniolă parejo, portugheză parelho. – Derivat nepereche, adjectiv (impar); împerechia, verb (a forma un cuplu; învechit, a opune, a înfrunta; a uni, a combina); împerechetură, substantiv feminin (învechit, discordie, vrajbă); desperechia, verb (a decupla, a lăsa fără pereche).
DER – dicționarul etimologic
4
Pereche substantiv feminin, articulat perechea, genitiv-dativ articulat perechii; plural perechi
DOOM – dicționarul ortografic