Pereche
Definitie, sens si explicatie
1Peréche, perechi, substantiv feminin (De obicei urmat de determinari) L. (Adesea cu valoare de numeral cardinal) Grup de doua fiinte de acelasi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de numeral distributiv) În grup de doi, doi cate doi. ♦ Prin specializare: Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din doua parti sau organe identice si simetrice ale (corpului) unei fiinte. ♢ (O) pereche de palme = doua lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma.
2. Grup format din doua exemplare din acelasi fel de obiecte. ♦ Prin specializare: Grup de doua obiecte de acelasi fel, care formeaza o unitate, intrebuintandu-se impreuna.
3. Fiecare dintre cele doua fiinte, doua obiecte, doua fenomene care formeaza un grup (unitar), considerate in raport cu cea de-a doua fiinta, cu cel de al doilea obiect etcetera; fiinta, obiect, fenomen care seamana perfect cu alta fiinta, cu alt obiect, cu alt fenomen. ♢ Locutiune adjectiv Fara pereche = unic in felul sau. ♢ Expresie A nu-si avea (sau afla etcetera) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin insusirile pe care le poseda; a nu avea seaman.
4. Obiect alcatuit din doua parti identice si simetrice unite intre ele. ♢ Pereche de case = corp de case (care formeaza o unitate).
Pereche de haine= costum de haine.
Pereche de carti = pachet de carti (de joc) care cuprinde toate cartile necesare unui joc (de carti). [Varianta: (regional) Pareche substantiv feminin] – Limba Latina Paric(u)la.
2. Grup format din doua exemplare din acelasi fel de obiecte. ♦ Prin specializare: Grup de doua obiecte de acelasi fel, care formeaza o unitate, intrebuintandu-se impreuna.
3. Fiecare dintre cele doua fiinte, doua obiecte, doua fenomene care formeaza un grup (unitar), considerate in raport cu cea de-a doua fiinta, cu cel de al doilea obiect etcetera; fiinta, obiect, fenomen care seamana perfect cu alta fiinta, cu alt obiect, cu alt fenomen. ♢ Locutiune adjectiv Fara pereche = unic in felul sau. ♢ Expresie A nu-si avea (sau afla etcetera) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin insusirile pe care le poseda; a nu avea seaman.
4. Obiect alcatuit din doua parti identice si simetrice unite intre ele. ♢ Pereche de case = corp de case (care formeaza o unitate).
Pereche de haine= costum de haine.
Pereche de carti = pachet de carti (de joc) care cuprinde toate cartile necesare unui joc (de carti). [Varianta: (regional) Pareche substantiv feminin] – Limba Latina Paric(u)la.
2Pereche antonim: impereche, nepereche
3Peréche substantiv verifica cuvantul: nevasta, sotie.
4Peréche substantiv
1. cuplu. (Alcatuiesc o - potrivita.)
2. verifica cuvantul: partener.
3. (invechit si popular) sot, (invechit) sotie. (Unde e - acestui papuc?)
4. (invechit si reg.) soat. (O imagine a carei - se afla in versul urmator.)
5. verifica cuvantul: seaman.
1. cuplu. (Alcatuiesc o - potrivita.)
2. verifica cuvantul: partener.
3. (invechit si popular) sot, (invechit) sotie. (Unde e - acestui papuc?)
4. (invechit si reg.) soat. (O imagine a carei - se afla in versul urmator.)
5. verifica cuvantul: seaman.
5Pereche substantiv feminin, art. perechea, g.-d. art. perechii; plural perechi
6Peréche -i f. 1) Grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O - de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de sex opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O - de dansatori.
O - aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O - de gaini.
O - de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i -ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O - de foarfece. ♢ O - de carti un pachet de carti de joc. 6) la plural Cate doi. A merge -. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ♢ Fara - fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva - a se potrivi cu cineva. [G.-d. Perechii] /<lat. paric[u]la
O - aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O - de gaini.
O - de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i -ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O - de foarfece. ♢ O - de carti un pachet de carti de joc. 6) la plural Cate doi. A merge -. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ♢ Fara - fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva - a se potrivi cu cineva. [G.-d. Perechii] /<lat. paric[u]la
7Pereche (perechi), substantiv feminin –
1. Grup de doua obiecte sau persoane. –
2. Tovaras; sot. –
3. Obiect alcatuit din doua parti identice si simetrice. –
4. (Adj.) Par, multiplu de doi. – Varianta pareche.
Mr. pareacl’e, megl. parecl’a.
Limba Latina paricŭla (Diez, I, 306; Puscariu 1266; Candrea-dens., 1332; Rew 6240); conform limba italiana parecchio, prov. parelh, franceza pareil, sp. parejo, port. parelho. – Derivat nepereche, adjectiv (impar); imperechia, verb (a forma un cuplu; cuvant invechit, a opune, a infrunta; a uni, a combina); imperechetura, substantiv feminin (invechit, discordie, vrajba); desperechia, verb (a decupla, a lasa fara pereche).
1. Grup de doua obiecte sau persoane. –
2. Tovaras; sot. –
3. Obiect alcatuit din doua parti identice si simetrice. –
4. (Adj.) Par, multiplu de doi. – Varianta pareche.
Mr. pareacl’e, megl. parecl’a.
Limba Latina paricŭla (Diez, I, 306; Puscariu 1266; Candrea-dens., 1332; Rew 6240); conform limba italiana parecchio, prov. parelh, franceza pareil, sp. parejo, port. parelho. – Derivat nepereche, adjectiv (impar); imperechia, verb (a forma un cuplu; cuvant invechit, a opune, a infrunta; a uni, a combina); imperechetura, substantiv feminin (invechit, discordie, vrajba); desperechia, verb (a decupla, a lasa fara pereche).