1
Perpetua, perpetuez, verb I. Tranzitiv și reflexiv A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac), a (se) continua. [Pronunțat: -tu-a] – Din franceză Perpetuer, latină Perpetuare.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se perpetua persoana 3 Se perpetuează intranzitiv (despre procese, acțiuni etc.) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp îndelungat); a se menține veșnic. [Silabe -tu-a] /<franceză perpetuer, latină perpetuare
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A perpetua perpetuez tranzitiv A face să se perpetueze. [Silabe -tu-a] /<franceză perpetuer, latină perpetuare
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Perpetua verb I. tranzitiv, reflexiv A face să dureze sau a dura veșnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generație la alta. [Pronume -tu-a, prezent indicativ 3,6 -uează, -uă. / < franceză perpetuer, italiană, latină perpetuare].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Perpetua verb tranzitiv, reflexiv a face să dureze, a dura veșnic; a (se) transmite de la o generație la alta. (< franceză perpeteur, latină perpetuare)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Perpetua verb (silabe -tu-a), indicativ prezent 1 singular perpetuez, 3 singular și plural perpetuează, 1 plural perpetuăm (silabe -tu-ăm); conjuncție prezent 3 singular și plural perpetueze (silabe -tu-e-); germană perpetuând (silabe -tu-ând)
DOOM – dicționarul ortografic