1
Perpendicular, -ă, perpendiculari, -e, adjectiv, substantiv feminin
1. Adjectiv (Despre drepte sau planuri; prin extensiune despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale.
2. Substantiv feminin Dreaptă perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din latină Perpendicularis, germană Perpendikular, franceză Perpendiculaire.
1. Adjectiv (Despre drepte sau planuri; prin extensiune despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale.
2. Substantiv feminin Dreaptă perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din latină Perpendicularis, germană Perpendikular, franceză Perpendiculaire.
DEX – dicționarul explicativ
2
Perpendicular perpendiculară (perpendiculari, perpendiculare) (despre drepte sau plane) Care formează unghiuri drepte prin întretăiere cu o altă dreaptă sau un alt plan. /<latină perpendicularis, germană perpendikular, franceză perpendiculaire
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Perpendicular, -ă adjectiv
1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept.
2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în secolul XIV și manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, formate dintr-un șir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. substantiv feminin Linie, dreaptă perpendiculară. [< franceză perpendiculaire, conform latină perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].
1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept.
2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în secolul XIV și manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, formate dintr-un șir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. substantiv feminin Linie, dreaptă perpendiculară. [< franceză perpendiculaire, conform latină perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].
DN – dicționar de neologisme
4
Perpendicular, -ă I. adjectiv
1. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente.
2. stil perpendicular = variantă a stilului gotic, în Anglia în secolul XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative.
II. substantiv feminin dreaptă perpendiculară. (< franceză perpendiculaire, latină perpendicularis)
1. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente.
2. stil perpendicular = variantă a stilului gotic, în Anglia în secolul XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative.
II. substantiv feminin dreaptă perpendiculară. (< franceză perpendiculaire, latină perpendicularis)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Perpendicular adjectiv masculin, plural perpendiculari; feminin singular perpendiculară, plural perpendiculare
DOOM – dicționarul ortografic