Pioncănit
Definitie, sens si explicatie
1Pioncanit1, pioncanituri, substantiv neutru (regional)
1. strigat caracteristic curcilor; pioncait.
2. voce sau vorbire cu glas subtire, pitigait; pitigaiala in vorbire; pioncaiala, pioncait.
3. vorbire inceata, slaba, stinsa; pioceala, piocit.
4. slabire, topire (de boala sau de batranete); pioncanitura.
5. vedere slaba, pioncaiala, pioncait.
6. mocosire, mocaiala.
1. strigat caracteristic curcilor; pioncait.
2. voce sau vorbire cu glas subtire, pitigait; pitigaiala in vorbire; pioncaiala, pioncait.
3. vorbire inceata, slaba, stinsa; pioceala, piocit.
4. slabire, topire (de boala sau de batranete); pioncanitura.
5. vedere slaba, pioncaiala, pioncait.
6. mocosire, mocaiala.
2Pioncanit2, pioncanita, adjectiv (regional)
1. slab, topit (de boala sau de batranete); care este fara putere, fara vlaga; pioncanit.
2. care merge, care se deplaseaza greu.
3. care are vedere slaba.
4. mocosit, mocait.
1. slab, topit (de boala sau de batranete); care este fara putere, fara vlaga; pioncanit.
2. care merge, care se deplaseaza greu.
3. care are vedere slaba.
4. mocosit, mocait.