Placentă
Definitie, sens si explicatie
1Placéntă, placente, substantiv feminin
1. (Anatatomie) Organ musculos si spongios care se formeaza in perioada de gestatie la majoritatea mamiferelor si care face legatura intre mama si embrion, servind la nutritia si respiratia acestuia, eliminandu-se la nastere; casa, caita, camasa, loc. ♢ Placenta previa = placenta (1) anormala, dezvoltata in partea inferioara a uterului.
2. (Botanica) Loc, portiune din peretii ovarului pe care se fixeaza ovulele. – Din lat., franceza Placenta.
1. (Anatatomie) Organ musculos si spongios care se formeaza in perioada de gestatie la majoritatea mamiferelor si care face legatura intre mama si embrion, servind la nutritia si respiratia acestuia, eliminandu-se la nastere; casa, caita, camasa, loc. ♢ Placenta previa = placenta (1) anormala, dezvoltata in partea inferioara a uterului.
2. (Botanica) Loc, portiune din peretii ovarului pe care se fixeaza ovulele. – Din lat., franceza Placenta.
2Placéntă substantiv (Anatomie) (regional) casa, caita, camasa, curatoare, imbracaminte, loc, locsor, locut, lupsor, matca, mitra, nadra, perdea, plod, prapur, soarta, strat, casa-copilului, mama-muierii, (prin Transilvania) salas.
3Placenta substantiv feminin, g.-d. art. placentei; plural placente
4Placéntă -e f. 1) (la mamifere) Organ vascular spongios, adrenat la uter, prin care se infaptuieste schimbul de substante dintre organismul mamei si al embrionului in perioada sarcinii. 2) bot.
Parte a ovarului pe care sunt situate ovulele. /<lat., franceza placenta
Parte a ovarului pe care sunt situate ovulele. /<lat., franceza placenta
5Placéntă substantiv feminin
1. Masa carnoasa si spongioasa care inveleste fatul si prin care acesta primeste hrana in perioada de gestatie.
2. Parte a ovarului pe care sunt dispuse ovulele. [< lat., franceza placenta].
1. Masa carnoasa si spongioasa care inveleste fatul si prin care acesta primeste hrana in perioada de gestatie.
2. Parte a ovarului pe care sunt dispuse ovulele. [< lat., franceza placenta].
6Placéntă substantiv feminin
1. masa carnoasa si spongioasa care inveleste fatul si prin care acesta primeste hrana in perioada de gestatie.
2. (botanica) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele. (< franceza, limba latina placenta)
1. masa carnoasa si spongioasa care inveleste fatul si prin care acesta primeste hrana in perioada de gestatie.
2. (botanica) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele. (< franceza, limba latina placenta)