Plean
Definitie, sens si explicatie
1Plean, pleanuri, substantiv neutru (Înv. si popular) Prada (de razboi), captura; rechizitie. ♦ Jaf. ♦ Grup de prizonieri, ceata de oameni robiti. – Din limba slava (veche) Plĕn.
2Plean substantiv verifica cuvantul: captura, prada.
3Plean substantiv neutru, plural pleanuri
4Plean (pleanuri), substantiv neutru – (Înv.) Prada de razboi. – Megl. plean.
Sl. plĕnĭ (Tiktin), conform bulgara plĕn, slov. plên, pol., ceh. plen. – Derivat plenic, adjectiv (Basar., prizonier); plenui, verb (invechit, a jefui).
Sl. plĕnĭ (Tiktin), conform bulgara plĕn, slov. plên, pol., ceh. plen. – Derivat plenic, adjectiv (Basar., prizonier); plenui, verb (invechit, a jefui).