Plenipotență
Definitie, sens si explicatie
1Plenipoténță, plenipotente, substantiv feminin Putere deplina, imputernicire data cuiva pentru a actiona intr-o anumita chestiune (in special in probleme care intereseaza doua state); (concretizat) act prin care se da o astfel de imputernicire. – Din limba italiana Plenipotenza.
2Plenipotenta substantiv feminin potenta
3Plenipoténță -e f. 1) Potenta deplina. 2) Împuternicire in baza careia o persoana actioneaza intr-o anumita problema de stat. 3) Act prin care se acorda o astfel de imputernicire. /<it. plenipotenza
4Plenipoténță substantiv feminin Putere deplina acordata cuiva pentru a trata o chestiune oarecare. [< limba italiana plenipotenza].
5Plenipoténță substantiv feminin putere deplina acordata cuiva pentru a trata o problema de stat. (< limba italiana plenipotenza)