Plînge plang plans
Definitie, sens si explicatie
1Plinge (plấng, plấns), verb –
1. A varsa lacrimi. –
2. A compatimi, a deplinge. –
3. A jeli (un mort). –
4. (Refl.) A se tingui, a se vaita. – Mr. plingu, plinsu, plinzire, megl. plǫng, plǫns, plǫngiri, istr. pling, plins.
Limba Latina plangĕre (Puscariu 1339; Candrea-dens., 1409; Rew 6572; Rolhfs, Differenzierung, 33), conform limba italiana piangere, prov. planher, franceza plaindre, cat. planyer, sp. plañir.
Uz general (Alr, Ii, 231). – Derivat plingacios, adjectiv (plingator, gata sa plinga); plingator (var. rara plingaci), adjectiv care plinge, trist); plingere, substantiv feminin (actiunea de a plinge sau de a se jelui; reclamatie; cerere); plingatoare, substantiv feminin (bocitoare); plins (var. plinset), substantiv neutru (plingere, tinguire); plinsoare, substantiv feminin (plins, scincet); deplinge, verb (a compatimi, a deplora), format dupa franceza deplorer, conform deplora.
1. A varsa lacrimi. –
2. A compatimi, a deplinge. –
3. A jeli (un mort). –
4. (Refl.) A se tingui, a se vaita. – Mr. plingu, plinsu, plinzire, megl. plǫng, plǫns, plǫngiri, istr. pling, plins.
Limba Latina plangĕre (Puscariu 1339; Candrea-dens., 1409; Rew 6572; Rolhfs, Differenzierung, 33), conform limba italiana piangere, prov. planher, franceza plaindre, cat. planyer, sp. plañir.
Uz general (Alr, Ii, 231). – Derivat plingacios, adjectiv (plingator, gata sa plinga); plingator (var. rara plingaci), adjectiv care plinge, trist); plingere, substantiv feminin (actiunea de a plinge sau de a se jelui; reclamatie; cerere); plingatoare, substantiv feminin (bocitoare); plins (var. plinset), substantiv neutru (plingere, tinguire); plinsoare, substantiv feminin (plins, scincet); deplinge, verb (a compatimi, a deplora), format dupa franceza deplorer, conform deplora.