Consens
Definitie, sens si explicatie
1Conséns, consensuri, substantiv neutru Întelegere, acord, identitate de pareri. – Din limba latina Consensus.
2Consens antonim: dezacord, disensiune
3Conséns substantiv verifica cuvantul: acord.
4Conséns substantiv neutru intelegere deplina, acord, identitate de opinii. (< lat., franceza consensus)
5Consens substantiv neutru, plural consensuri
6Conséns -uri n.
Stare care rezulta din comunitatea sau coincidenta de sentimente, idei, intentii etcetera ale unor persoane sau ale unor comunitati; stare caracterizata de conceptii comune asupra unor chestiuni; intelegere. /<lat. consensus
Stare care rezulta din comunitatea sau coincidenta de sentimente, idei, intentii etcetera ale unor persoane sau ale unor comunitati; stare caracterizata de conceptii comune asupra unor chestiuni; intelegere. /<lat. consensus
7Conséns substantiv neutru Întelegere, acord, identitate de pareri, armonie. [< limba latina consensus].