Definitie Poamă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PoamĂ, poame, substantiv feminin
1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ♢ Expresie Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii.
2. (La plural) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna.
3. (Reg.; la singular cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La plural) Coacaz.
4. Figurativ Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata.
5. Compuse: (Botanica; reg.) poama-canelui = A) verigar; B) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = A) dalac; B) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Limba Latina Poma.

Varianta definitie 2: PoamĂ substantiv verifica cuvantul: categorie, fel, gen, pruna, soi, specie, speta, stafida, strugure, tip, vita de vie.

Varianta definitie 3: PoamĂ substantiv (BOTANICA) fruct, rod, (Moldova) poricale (plural), (invechit) plod. (Arbore cu multe -.)

Varianta definitie 4: Poama substantiv feminin, g.-d. art. poamei; plural poame

Varianta definitie 5: PoamĂ1 -e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg.
Fruct in forma de ciorchine al vitei de vie; struguri. 3) la pl.
Fructe preparate pentru iarna (taiate si uscate). 4) figurat: Persoana viciata din punct de vedere moral. /<lat. poma

Varianta definitie 6: PoamĂ2 -e f. mai ales art. 1) Dans popular, executat intr-un tempo vioi, cu pasi saltati, care reda tescuitul. 2) Melodie dupa care se executa acest dans.

Varianta definitie 7: Poama (poame), substantiv feminin –
1. Fruct, rod. –
2. Fruct comestibil. –
3. (Trans.) Conserva de fruct uscat. –
4. (Moldova) Strugure; vita-de-vie. –
5. Casta, rasa, specie. – Mr. poame.
Limba Latina pōma, plural de la pōmum, interpretat ca sing. f. (Puscariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), conform limba italiana poma, franceza pomme, limba albaneza pemë. – Derivat pomita, substantiv feminin (fructa, bobita de fruct); pomusoara, substantiv feminin (bobita; coacaza, Ribes rubrum); pomar, substantiv masculin (vinzator de struguri); pomar, substantiv neutru (uscator de fructe); pomarie, substantiv feminin (cantitate de fructe); pomoroage, substantiv feminin plural (Banat, cantitate de fructe).