Posac -ă
Definitie, sens si explicatie
1Posac, -ă, posaci, -ce, adjectiv (Despre oameni si manifestarile lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tacut, morocanos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etcetera) Care inspira melancolie; dezolant, deprimat. – Etimologie necunoscuta
2Posac antonim: comunicativ, hazliu, vesel
3Posac adjectiv verifica cuvantul: demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorat, posomorat, trist.
4Posac adjectiv
1. verifica cuvantul: ursuz.
2. verifica cuvantul: incruntat.
3. morocanos, rautacios, ursuz, (figurativ) acru. (Vorbea cu ton -.)
1. verifica cuvantul: ursuz.
2. verifica cuvantul: incruntat.
3. morocanos, rautacios, ursuz, (figurativ) acru. (Vorbea cu ton -.)
5Posac adjectiv m., plural posaci; f. singular posaca, plural posace
6Posac -ca (-ci, -ce) Care vadeste nemultumire; cuprins de rea dispozitie; posomorat; morocanos; ursuz. /Origine necunoscuta
7Posac (posaca), adjectiv – Taciturn, morocanos, prost dispus.
Sl. posekati „a taia”, posekŭ „incizie”, conform limba sarba: poseka „doborire”.
Pentru semantism, conform franceza abattre „a abate”, abattu „lipsit de putere”.
Legatura cu limba slava (veche) posupiti „a se bosumfla” (Cihac, Ii, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingatoare.
Sl. posekati „a taia”, posekŭ „incizie”, conform limba sarba: poseka „doborire”.
Pentru semantism, conform franceza abattre „a abate”, abattu „lipsit de putere”.
Legatura cu limba slava (veche) posupiti „a se bosumfla” (Cihac, Ii, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingatoare.