Poseda
Definitie, sens si explicatie
1Poseda, posed, verb I. Tranzitiv
1. A avea ceva in proprietatea sau in stapanirea sa, a dispune de ceva; a stapani.
2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stapanit de...
3. A avea anumite insusiri, caracteristici.
4. A cunoaste bine un lucru; spec. a sti bine o limba, o disciplina stiintifica etcetera – Din franceza Posseder.
1. A avea ceva in proprietatea sau in stapanirea sa, a dispune de ceva; a stapani.
2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stapanit de...
3. A avea anumite insusiri, caracteristici.
4. A cunoaste bine un lucru; spec. a sti bine o limba, o disciplina stiintifica etcetera – Din franceza Posseder.
2Poseda verb
1. a avea, a detine, a stapani, (invechit) a posesui. (A - un bun material.)
2. verifica cuvantul: avea.
3. verifica cuvantul: cunoaste.
4. verifica cuvantul: sti.
1. a avea, a detine, a stapani, (invechit) a posesui. (A - un bun material.)
2. verifica cuvantul: avea.
3. verifica cuvantul: cunoaste.
4. verifica cuvantul: sti.
3Poseda verb, indicativ prezent 1 singular posed, 3 singular si plural poseda
4A poseda posed tranzitiv 1) (bunuri materiale) A tine in calitate de proprietar; a avea in stapanirea sa; a stapani; a detine. 2) (activitati, specialitati, doctrine etcetera) A cunoaste bine; a stapani. - bine o limba straina. Acest medic poseda o experienta bogata. /<fr. posseder
5Poseda verb I. tr.
1. A avea in proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva.
2. A cunoaste, a sti bine o limba, o disciplina stiintifica etcetera [P.i. posed, conjunctie: 3 -de. / < franceza posseder, conform limba italiana possedere < limba latina possidere].
1. A avea in proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva.
2. A cunoaste, a sti bine o limba, o disciplina stiintifica etcetera [P.i. posed, conjunctie: 3 -de. / < franceza posseder, conform limba italiana possedere < limba latina possidere].
6Poseda verb tr.
1. a avea in proprietate; a detine, a stapani.
2. a sti, a cunoaste bine (o limba, o disciplina).
3. (despre idei, sentimente etcetera) a urmari necontenit; a domina, a subjuga.
4. a avea raporturi sexuale cu o femeie. (< franceza posseder)
1. a avea in proprietate; a detine, a stapani.
2. a sti, a cunoaste bine (o limba, o disciplina).
3. (despre idei, sentimente etcetera) a urmari necontenit; a domina, a subjuga.
4. a avea raporturi sexuale cu o femeie. (< franceza posseder)
7Poseda (posed, posedat), verb – A avea.
Franceza posseder. – Derivat posesie, substantiv feminin (Mold., arenda), din limba latina possesio, prin intermediul pol. posesye (Tiktin), limba rusa posesija (Sanzewitsch 207); posesi(un)e, substantiv feminin, din franceza possession; posesiv, adjectiv , din franceza possesif; posesor, substantiv masculin (detinator; Mold., arendas); deposeda, verb, din franceza deposseder.
Franceza posseder. – Derivat posesie, substantiv feminin (Mold., arenda), din limba latina possesio, prin intermediul pol. posesye (Tiktin), limba rusa posesija (Sanzewitsch 207); posesi(un)e, substantiv feminin, din franceza possession; posesiv, adjectiv , din franceza possesif; posesor, substantiv masculin (detinator; Mold., arendas); deposeda, verb, din franceza deposseder.