Volintir
Definitie, sens si explicatie
1Volintir substantiv masculin verifica cuvantul: Voluntar.
2Volintir (zavergiu, soldat voluntar) substantiv masculin, plural volintiri
3Volintir -i m. verifica cuvantul: voluntar. /<rus. volontër
4Volintir, volintiri, substantiv masculin (invechit)
1. ostas grec voluntar (mai ales inrolat in armata lui Ipsilante, in vremea zaverei, la 1821).
2. om crud, barbar.
1. ostas grec voluntar (mai ales inrolat in armata lui Ipsilante, in vremea zaverei, la 1821).
2. om crud, barbar.
5Volintir (-ri), substantiv masculin – Soldat voluntar.
Franceza volontaire prin intermediul limba germana Volontair, limba rusa volontjor (Sanzewitsch 212), conform bulgara volontir. – Derivat volintiresc, adjectiv (voluntar); volintirime, substantiv feminin (trupa de voluntari).
Este dubletul lui voluntar, substantiv masculin, din acelasi cuvint franceza
Franceza volontaire prin intermediul limba germana Volontair, limba rusa volontjor (Sanzewitsch 212), conform bulgara volontir. – Derivat volintiresc, adjectiv (voluntar); volintirime, substantiv feminin (trupa de voluntari).
Este dubletul lui voluntar, substantiv masculin, din acelasi cuvint franceza