Prunc
Definitie, sens si explicatie
1Prunc, prunci, substantiv masculin
1. (Înv. si popular) Copil (indiferent de varsta sau sex); (sens curent) copil in primele luni de viata.
2. (Înv. si reg.) Copil in raport cu parintii sai; fiu. – Etimologie necunoscuta
1. (Înv. si popular) Copil (indiferent de varsta sau sex); (sens curent) copil in primele luni de viata.
2. (Înv. si reg.) Copil in raport cu parintii sai; fiu. – Etimologie necunoscuta
2Prunc substantiv verifica cuvantul: sugar.
3Prunc substantiv verifica cuvantul: baiat, copil, fecior, flacau, tanar.
4Prunc substantiv masculin, plural prunci
5Prunc -ci m. popular Copil in primele luni de viata. /Probabil limba latina puerunculus
6Prunc (prunci), substantiv masculin – Copil mic.
Origine incerta.
Pare sa duca spre un limba slava (veche) *prątče, dim. al lui prątŭ „nuielusa”, conform bulgara pračica, pračka, limba sarba: prut(ka) „nuia”.
În acest caz, rezultatul initial din rom. ar fi *prunci, cu sing. reconstituit dupa plural Pentru semantism, conform mladita, vlastar, sp. vastago.
Celelalte explicatii nu sint convingatoare: din mag. poronty „cuibar” ‹ limba slava (veche) porodŭ „nastere” (Cihac, Ii, 522; Tiktin); din limba latina privignus (Philippide, Principii, 148); din limba latina *puerunculus redus la *pueruncus (Puscariu, Dscor., I, 602; Draganu, Dacor., Vi, 260; Rew 6808a; conform contra Rosetti, I, 161), a carui der. si scurtare par la fel de improbabile); din limba slava (veche) prąka (Conev 59); din limba latina proventus (Scriban).
Origine incerta.
Pare sa duca spre un limba slava (veche) *prątče, dim. al lui prątŭ „nuielusa”, conform bulgara pračica, pračka, limba sarba: prut(ka) „nuia”.
În acest caz, rezultatul initial din rom. ar fi *prunci, cu sing. reconstituit dupa plural Pentru semantism, conform mladita, vlastar, sp. vastago.
Celelalte explicatii nu sint convingatoare: din mag. poronty „cuibar” ‹ limba slava (veche) porodŭ „nastere” (Cihac, Ii, 522; Tiktin); din limba latina privignus (Philippide, Principii, 148); din limba latina *puerunculus redus la *pueruncus (Puscariu, Dscor., I, 602; Draganu, Dacor., Vi, 260; Rew 6808a; conform contra Rosetti, I, 161), a carui der. si scurtare par la fel de improbabile); din limba slava (veche) prąka (Conev 59); din limba latina proventus (Scriban).