Răfui

Răfui, răfuiesc, verb IV.
Reflexiv recipr.
A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. – Etimologie necunoscută

DEX – dicționarul explicativ

A se răfui mă răfuiesc intranzitiv A cauza un rău drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a se răsplăti; a se socoti. Răfui cu dușmanul. /Origine necunoscută

NODEX – noul dicționar explicativ

Răfui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural răfuiesc, imperfect 3 singular răfuia; conjuncție prezent 3 singular și plural răfuiască

DOOM – dicționarul ortografic