1
Jefui, jefuiesc, verb IV. tranzitiv
1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda.
2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Variantă: (învechit) Jecui verb IV]. – Jaf + sufix -ui.
1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda.
2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Variantă: (învechit) Jecui verb IV]. – Jaf + sufix -ui.
DEX – dicționarul explicativ
2
A jefui jefuiesc tranzitiv (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jupui; a jecmăni; a despuia. 2) A lipsi de bani sau de bunuri materiale (prin exploatare sau prin violență); a jecmăni; a jumuli. /jaf + sufix -ui
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Jefui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural jefuiesc, imperfect 3 singular jefuia; conjuncție prezent 3 singular și plural jefuiască
DOOM – dicționarul ortografic