1
Răscoli, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscol, verb IV. I.
1. Tranzitiv și intranzitiv A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci.
Tranzitiv A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora.
Tranzitiv A scurma, a râcâi pământul; prin extensiune a ara.
Tranzitiv A stârni praful, valurile etc.
Tranzitiv A face să devină acut; a reactiva.
Tranzitiv A tulbura.
2. Tranzitiv A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranzitiv (Popular) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din slavă Raskoliti.
1. Tranzitiv și intranzitiv A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci.
Tranzitiv A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora.
Tranzitiv A scurma, a râcâi pământul; prin extensiune a ara.
Tranzitiv A stârni praful, valurile etc.
Tranzitiv A face să devină acut; a reactiva.
Tranzitiv A tulbura.
2. Tranzitiv A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranzitiv (Popular) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din slavă Raskoliti.
DEX – dicționarul explicativ
2
A răscoli răscolesc tranzitiv 1) (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răvăși. 2) (focul, jăraticul) A amesteca făcând să ardă mai tare; a scormoni. 3) figurat (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a scormoni. Răscoli sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (căutând ceva și pătrunzând în adâncime). 5) A pune în mișcare. Răscoli praful cu picioarele. 6) figurat A supune unor emoții puternice; a tulbura; a răvăși. 7) rar A face să se revolte. /<slavă rascoliti
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Răscoli (răscolesc, răscolit), verb –
1. A scormoni, a scotoci, a răvăși. –
2. A iscodi, a căuta. –
3. A despărți oile care aparțin la diferiți proprietari. –
4. A (se) răscula, a (se) revolta.
Slavă raskoliti „a despărți” (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Derivat răscol, substantiv neutru (despărțirea oilor după apartenența lor; cușcă pentru păsări de curte; vas de scos apa dintr-o ambarcație; bară de lemn care unește loitrele carului), din slavă raskolŭ „despărțire”; răscoală, substantiv feminin (rebeliune, răzvrătire; tumult, dezordine), din slavă raskola „schismă”, considerîndu-se schisma drept rebeliune (după Tiktin deverbal de la răscoli); rascolnic, substantiv masculin (schismatic rus), din rusă raskolĭnik; răscolitor, adjectiv (agitator, neliniștit).
În semantismul lui răscoli pare să fi intervenit o contaminare, ușor de înțeles, cu răscula „a se revolta”; răscoală „revoltă” coincide cu răscoală „el se răscoală”.
1. A scormoni, a scotoci, a răvăși. –
2. A iscodi, a căuta. –
3. A despărți oile care aparțin la diferiți proprietari. –
4. A (se) răscula, a (se) revolta.
Slavă raskoliti „a despărți” (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Derivat răscol, substantiv neutru (despărțirea oilor după apartenența lor; cușcă pentru păsări de curte; vas de scos apa dintr-o ambarcație; bară de lemn care unește loitrele carului), din slavă raskolŭ „despărțire”; răscoală, substantiv feminin (rebeliune, răzvrătire; tumult, dezordine), din slavă raskola „schismă”, considerîndu-se schisma drept rebeliune (după Tiktin deverbal de la răscoli); rascolnic, substantiv masculin (schismatic rus), din rusă raskolĭnik; răscolitor, adjectiv (agitator, neliniștit).
În semantismul lui răscoli pare să fi intervenit o contaminare, ușor de înțeles, cu răscula „a se revolta”; răscoală „revoltă” coincide cu răscoală „el se răscoală”.
DER – dicționarul etimologic
4
Răscoli verb (a scotoci, a enerva, a desface stâna) indicativ prezent 1 singular și 3 plural răscolesc, imperfect 3 singular răscolea; conjuncție prezent 3 singular și plural răscolească; (a agita) indicativ prezent 3 singular răscoală /răscolește; conjuncție prezent 3 singular și plural răscoale /răscolească
DOOM – dicționarul ortografic