Recitativ
Definitie, sens si explicatie
1Recitativ, recitative, substantiv neutru Gen de muzica vocala (executata de solist), cu sau fara acompaniament instrumental, care, prin intonatii si prin ritmica asemanatoare vorbirii, se apropie de declamatie si care, in opera, comenteaza actiunea si face legatura intre arii. – Din franceza Recitatif.
2Recitativ substantiv (Muzica) melopee.
3Recitativ substantiv neutru, plural recitative
4Recitativ -e n.
Melodie sau fragment dintr-o bucata muzicala interpretata in forma de declamatie, care comenteaza actiunea dintr-o opera si face legatura dintre arii. /<fr. recitatif, limba germana Rezitativ
Melodie sau fragment dintr-o bucata muzicala interpretata in forma de declamatie, care comenteaza actiunea dintr-o opera si face legatura dintre arii. /<fr. recitatif, limba germana Rezitativ
5Recitativ substantiv neutru (Muzica) Pasaj dintr-o bucata muzicala executat de un solist ca o declamatie si care uneori preceda sau separa ariile. [< franceza recitatif, limba italiana recitativo].
6Recitativ substantiv neutru gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonatia si ritmica vorbirii, se apropie de declamatie si care, in opera, preceda sau separa ariile. (< limba germana Rezitativ, franceza recitatif, limba italiana recitativo)