Record
Definitie, sens si explicatie
1Record, recorduri, substantiv neutru Rezultat realizat intr-o competitie sportiva oficiala, a carui valoare reprezinta cea mai buna performanta, omologata de o persoana juridica; p. gener. realizare maxima, performanta suprema obtinuta intr-un domeniu de activitate, intr-o actiune etcetera ♢ Expresie A bate recordul (in ceva) = a atinge treapta cea mai inalta (in ceva).
A tine (sau a detine) un record = a pastra un record obtinut; a fi neintrecut in... – Din franceza Record.
A tine (sau a detine) un record = a pastra un record obtinut; a fi neintrecut in... – Din franceza Record.
2Record substantiv neutru, plural recorduri
3Record -uri n. 1) Rezultat obtinut in-tr-o competitie sportiva, care depaseste nivelul atins pana atunci. 2) Realizare remarcabila intr-un domeniu de activitate; performanta. ♢ A bate -ul a atinge treapta cea mai inalta (in ceva) /<fr. record
4Record substantiv neutru Performanta constatata oficial care intrece toate rezultatele obtinute pana la o anumita data in competitiile de acelasi gen. ♦ A bate recordul (in ceva) = a atinge treapta cea mai inalta (in ceva). [< franceza, limba engleza record].
5Record I. substantiv neutru
1. performanta constatata oficial, care intrece toate rezultatele obtinute pana la o anumita data in competitiile de acelasi gen.
2. rezultat superior celor obsinute anterior.
Ii. adjectiv care constituie un nivel superior, exceptional. (< franceza record)
1. performanta constatata oficial, care intrece toate rezultatele obtinute pana la o anumita data in competitiile de acelasi gen.
2. rezultat superior celor obsinute anterior.
Ii. adjectiv care constituie un nivel superior, exceptional. (< franceza record)