Recunoscut -ă
Definitie, sens si explicatie
1Recunoscut, -ă, recunoscuti, -te, adjectiv 1.
Identificat, cunoscut. 2.
Acceptat (ca bun, ca adevarat, ca valabil); marturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate in materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etcetera) Acceptat ca indreptatit sa-si exercite puterea si sa intretina relatii diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o pozitie, o formatie militara etcetera) Cercetat indeaproape, cunoscut. – Verifica cuvantul: Recunoaste.
Identificat, cunoscut. 2.
Acceptat (ca bun, ca adevarat, ca valabil); marturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate in materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etcetera) Acceptat ca indreptatit sa-si exercite puterea si sa intretina relatii diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o pozitie, o formatie militara etcetera) Cercetat indeaproape, cunoscut. – Verifica cuvantul: Recunoaste.
2Recunoscut antonim: nerecunoscut
3Recunoscut adjectiv
1. identificat. (Hot -.)
2. verifica cuvantul: fatis.
3. verifica cuvantul: acceptat.
4. verifica cuvantul: consacrat.
1. identificat. (Hot -.)
2. verifica cuvantul: fatis.
3. verifica cuvantul: acceptat.
4. verifica cuvantul: consacrat.
4Recunoscut, -ă adjectiv Cunoscut; admis, acceptat ca autoritate in materie; celebru, notoriu. ♦ Declarat, marturisit. [< Recunoaste].
5Recunoscut, -ă adjectiv
1. identificat, cunoscut.
2. admis, acceptat (ca valabil). ♢ considerat, consacrat ca autoritate in materie; celebru. ♢ declarat, marturisit. (< recunoaste)
1. identificat, cunoscut.
2. admis, acceptat (ca valabil). ♢ considerat, consacrat ca autoritate in materie; celebru. ♢ declarat, marturisit. (< recunoaste)