Reflectare
Definitie, sens si explicatie
1Reflectare, reflectari, substantiv feminin Actiunea de a (se) reflecta si rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se refera la esenta raportului dintre subiect si obiect, dintre constiinta si lumea exterioara. – Verifica cuvantul: Reflecta.
2Reflectare substantiv
1. verifica cuvantul: reflexie.
2. verifica cuvantul: oglindire.
3. (concretizat) imagine. (- cuiva intr-o oglinda.)
4. infatisare, oglindire, reprezentare. (- realitatii in arta.)
5. verifica cuvantul: proiectie.
6. verifica cuvantul: cugetare.
1. verifica cuvantul: reflexie.
2. verifica cuvantul: oglindire.
3. (concretizat) imagine. (- cuiva intr-o oglinda.)
4. infatisare, oglindire, reprezentare. (- realitatii in arta.)
5. verifica cuvantul: proiectie.
6. verifica cuvantul: cugetare.
3Reflectare substantiv feminin (silabe -flec-), g.-d. art. reflectarii; plural reflectari
4Reflectare substantiv feminin Actiunea de a (se) reflecta si rezultatul ei; rasfrangere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofica exprimand esenta relatiei dintre materie si constiinta, privita sub raport gnoseologic; procesul de cunoastere a lumii de catre om. [< Reflecta].
5Reflectare substantiv feminin actiunea de a (se) reflecta. ♢ (arte) redare, oglindire transfigurata a realitatii. ♢ categorie a filosofiei care exprima esenta relatiei dintre materie si constiinta, privita sub raport gnoseologic. (< reflecta)