Reflex -ă
Definitie, sens si explicatie
1Refléx, -ă, reflecsi, -xe, adjectiv , substantiv neutru I. Adjectiv (Fiziol.; despre acte sau miscari ale organismului) Produs in mod spontan, independent de vointa. ♢ Act reflex (si substantivat, n.) = reactie brusca si automata a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; raspuns secretor sau motor al organismului la actiunea unei astfel de modificari.
Reflex conditionat = reflex dobandit in cursul vietii, in urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoaca un reflex innascut.
Reflex neconditionat = reflex innascut. ♦ P. gener.
Care reprezinta o reactie imediata, spontana. Ii. Substantiv neutru:
1. Raza reflectata; sclipire, stralucire, lucire.
2. Figurativ Oglindire, reflectare a unei stari de lucruri sau a unei stari sufletesti. – Din franceza Reflexe, limba latina Reflexus, limba germana Reflex.
Reflex conditionat = reflex dobandit in cursul vietii, in urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoaca un reflex innascut.
Reflex neconditionat = reflex innascut. ♦ P. gener.
Care reprezinta o reactie imediata, spontana. Ii. Substantiv neutru:
1. Raza reflectata; sclipire, stralucire, lucire.
2. Figurativ Oglindire, reflectare a unei stari de lucruri sau a unei stari sufletesti. – Din franceza Reflexe, limba latina Reflexus, limba germana Reflex.
2Refléx adjectiv verifica cuvantul: indoit, intors, rasfrant, revolut.
3Refléx s., adjectiv , adverb
1. substantiv verifica cuvantul: oglindire.
2. adjectiv verifica cuvantul: automat.
3. adverb verifica cuvantul: automat.
1. substantiv verifica cuvantul: oglindire.
2. adjectiv verifica cuvantul: automat.
3. adverb verifica cuvantul: automat.
4Reflex adjectiv m. (silabe -flex), plural reflecsi; f. singular reflexa, plural reflexe
5Reflex substantiv neutru (silabe -flex), plural reflexe
6Refléx1 -xa (-csi, -xe) Care se produce in mod spontan; produs fara participarea vointei. Miscare -xa. /<fr. reflexe, limba latina reflexus, limba germana Reflex
7Refléx2 -e n. 1) Reactie adecvata a organismului la o excitatie. ♢ - conditionat reflex obtinut in cursul vietii. - neconditionat reflex innascut. 2) Raza de lumina reflectata. 3) figurat Oglindire a unei stari de lucruri. [Silabe -flex] /<fr. reflexe limba latina reflexus, limba germana Reflex
8Refléx substantiv neutru
1. Raza reflectata; sclipire.
2. (Figurat) Oglindire, reflectare.
3. Reactie adecvata a organismului fata de un excitant, care se produce pe cale nervoasa, fara interventia vointei. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaza relatiile dintre organism si mediu, precum si cele dintre diferitele parti ale organismului. ♢ Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de excitatie care coincid in timp. adjectiv
1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1).
2. Reflect. [Plural -ecsi, -exe. / < franceza reflexe, conform limba latina reflexus].
1. Raza reflectata; sclipire.
2. (Figurat) Oglindire, reflectare.
3. Reactie adecvata a organismului fata de un excitant, care se produce pe cale nervoasa, fara interventia vointei. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaza relatiile dintre organism si mediu, precum si cele dintre diferitele parti ale organismului. ♢ Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de excitatie care coincid in timp. adjectiv
1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1).
2. Reflect. [Plural -ecsi, -exe. / < franceza reflexe, conform limba latina reflexus].
9Reflex- verifica cuvantul: Reflexo-.
10Refléx1, -ă I. adjectiv
1. produs in mod spontan; de natura reflexului (Ii, 1).
2. reflect.
Ii. substantiv neutru
1. raza reflectanta; sclipire, stralucire.
2. (figurativ) oglindire, reflectare.
3. reactie a organismului fata de un excitant extern sau intern, prin intermediul sistemului nervos, fara interventia vointei, prin care se regleaza relatiile dintre organism si mediu. (< franceza reflexe, limba latina reflexus, limba germana Reflex)
1. produs in mod spontan; de natura reflexului (Ii, 1).
2. reflect.
Ii. substantiv neutru
1. raza reflectanta; sclipire, stralucire.
2. (figurativ) oglindire, reflectare.
3. reactie a organismului fata de un excitant extern sau intern, prin intermediul sistemului nervos, fara interventia vointei, prin care se regleaza relatiile dintre organism si mediu. (< franceza reflexe, limba latina reflexus, limba germana Reflex)
11Reflex2(o)- element „act reflex”. (< franceza reflex/o/-, conform lat. reflexus)