Repudia
Definitie, sens si explicatie
1Repudia, repudiez, verb I. Tranzitiv A respinge, a nu mai recunoaste pe cineva sau ceva; a indeparta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunta la o mostenire sau la un legat. [Pronuntat: -di-a-] – Din franceza Repudier.
2Repudia verb a renega, a respinge. (A-si - sotia.)
3Repudia verb (silabe -di-a), indicativ prezent 1 singular repudiez, 3 singular si plural repudiaza, 1 plural repudiem (silabe -di-em); conj. prezent 3 singular si plural repudieze; ger. repudiind (silabe -di-ind)
4A repudia -ez tranz. 1) (persoane sau lucruri) A indeparta de la sine (din dispret); a respinge. 2) (pareri, conceptii, vederi etcetera) A nu (mai) recunoaste ca valabil. /<fr. repudier
5Repudia verb I. tr.
1. A respinge, a arunca, a alunga, a desconsidera (ceva sau pe cineva); a renega.
2. (Jur.) A renunta la o mostenire sau la un legat. [Pronume -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / conform franceza repudier, limba latina repudiere].
1. A respinge, a arunca, a alunga, a desconsidera (ceva sau pe cineva); a renega.
2. (Jur.) A renunta la o mostenire sau la un legat. [Pronume -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / conform franceza repudier, limba latina repudiere].
6Repudia verb tr.
1. a respinge, a nu mai recunoaste pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega. ♢ a denunta in mod unilateral o obligatie sau un contract international.
2. (jur.) a renunta la o mostenire, la un legat. (< franceza repudier)
1. a respinge, a nu mai recunoaste pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega. ♢ a denunta in mod unilateral o obligatie sau un contract international.
2. (jur.) a renunta la o mostenire, la un legat. (< franceza repudier)