Runc
Definitie, sens si explicatie
1Runc, runcuri, substantiv neutru Loc despadurit folosit ca pasune sau pentru a fi cultivat; curatura (1). – Limba Latina Runcus.
2Runc substantiv verifica cuvantul: curatura.
3Runc substantiv neutru, plural runcuri
4Runc -uri n.
Loc despadurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca pasune; teren defrisat. /<lat. runcus
Loc despadurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca pasune; teren defrisat. /<lat. runcus
5Runc, runcuri, substantiv neutru Loc despadurit sau lazuit intrebuintat ca pasune sau ogor; poiana in padure la munte, curatura (1). (din limba latina runcus; conform limba latina runcatio) [def.
Dlrlc]
Dlrlc]
6Runc (runcuri), substantiv neutru – Destelenire, munte despadurit. – Mr. arunc, runcu.
Limba Latina runcus (Popovici, Conv. lit., Xxv, 705-16; Rew 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), conform limba latina runcatio (Isidoro de Sevilla, Xvii, Ii, 5) si Varron Vi, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Derivat runculi, verb (Bucovina, a defrisa).
Limba Latina runcus (Popovici, Conv. lit., Xxv, 705-16; Rew 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), conform limba latina runcatio (Isidoro de Sevilla, Xvii, Ii, 5) si Varron Vi, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Derivat runculi, verb (Bucovina, a defrisa).