Rînd randuri
Definitie, sens si explicatie
1Rind (rấnduri), substantiv neutru –
1. sir, linie. –
2. Serie, grup. –
3. Ordine, in sir, data. –
4. Ordine, clasa, categorie. –
5. Plebe, devalmasie. –
6. Regula, norma, jalon.
7. Menstruatie. –
8. Temperament, tip. –
9. Pereche, serie de obiecte care formeaza un tot. –
10. Linie, sir de cuvinte. –
11. Strat. – De rind, comun, vulgar. – De-a rindul, in sir.
Pe rind, in ordine.
Sl. rędŭ „ordine” (Miklosich, Slaw.
Elem., 43; Cihac, Ii, 313; Byhan 329), conform bulgara, limba albaneza red, limba neogreaca: ἀράδα „rang”, mag. rend „ordine”. – Derivat rindui, verb (a ordona; a determina, a stabili; a destina, a numi), din limba slava (veche) ręditi, conform orindui; rindas, substantiv masculin (tinar, argat pentru treburile cele mai umile); rinduitor, substantiv masculin (ordonator, organizator); rindului, verb (Maram., a ordona), din mag. rendelni (Candrea); rinduiala, substantiv feminin (ordine; asezare, stabiliment; norma; regula; ritual, ceremonial); neorinduiala, substantiv feminin (dezordine).
1. sir, linie. –
2. Serie, grup. –
3. Ordine, in sir, data. –
4. Ordine, clasa, categorie. –
5. Plebe, devalmasie. –
6. Regula, norma, jalon.
7. Menstruatie. –
8. Temperament, tip. –
9. Pereche, serie de obiecte care formeaza un tot. –
10. Linie, sir de cuvinte. –
11. Strat. – De rind, comun, vulgar. – De-a rindul, in sir.
Pe rind, in ordine.
Sl. rędŭ „ordine” (Miklosich, Slaw.
Elem., 43; Cihac, Ii, 313; Byhan 329), conform bulgara, limba albaneza red, limba neogreaca: ἀράδα „rang”, mag. rend „ordine”. – Derivat rindui, verb (a ordona; a determina, a stabili; a destina, a numi), din limba slava (veche) ręditi, conform orindui; rindas, substantiv masculin (tinar, argat pentru treburile cele mai umile); rinduitor, substantiv masculin (ordonator, organizator); rindului, verb (Maram., a ordona), din mag. rendelni (Candrea); rinduiala, substantiv feminin (ordine; asezare, stabiliment; norma; regula; ritual, ceremonial); neorinduiala, substantiv feminin (dezordine).