Senat
Definitie, sens si explicatie
1Senat, senate, substantiv neutru
1. (În Roma antica) Sfatul batranilor; (sub republica) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor.
2. Denumire data camerei superioare a Parlamentului care, impreuna cu Camera Deputatilor, constituie corpurile legiuitoare in unele tari.
3. (si in sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei institutii de invatamant superior, format din profesori universitari si reprezentanti ai studentilor, prezidat de rector.
4. Loc in care se aduna senatorii. – Din franceza Senat, limba latina Senatus.
1. (În Roma antica) Sfatul batranilor; (sub republica) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor.
2. Denumire data camerei superioare a Parlamentului care, impreuna cu Camera Deputatilor, constituie corpurile legiuitoare in unele tari.
3. (si in sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei institutii de invatamant superior, format din profesori universitari si reprezentanti ai studentilor, prezidat de rector.
4. Loc in care se aduna senatorii. – Din franceza Senat, limba latina Senatus.
2Senat substantiv
1. (Ist.; in Roma antica) sfatul batranilor.
2. (Pol.) (invechit) singlit.
1. (Ist.; in Roma antica) sfatul batranilor.
2. (Pol.) (invechit) singlit.
3Senat substantiv neutru, plural senate
4Senat -e n. 1) (in Roma antica) Organ suprem al puterii de stat in timpul republicii. 2) (in unele tari) Camera superioara a parlamentului. 3) : - universitar consiliu al profesorilor pe langa rector. /<lat. senatus, limba franceza: senat
5Senat substantiv neutru
1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (prin extensiune) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor.
2. Corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, format din membri alesi sau de drept. ♦ Loc unde se aduna senatorii.
3. Consiliu de conducere al unei institutii de invatamant superior. [Plural -te, -turi. / conform franceza senat, limba italiana senato, limba latina senatus < senex – batran].
1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (prin extensiune) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor.
2. Corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, format din membri alesi sau de drept. ♦ Loc unde se aduna senatorii.
3. Consiliu de conducere al unei institutii de invatamant superior. [Plural -te, -turi. / conform franceza senat, limba italiana senato, limba latina senatus < senex – batran].
6Senat substantiv neutru
1. (termen antic) organ suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (prin extensiune) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor.
2. corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, din membri alesi sau de drept. ♢ loc unde se aduna senatorii.
3. consiliul profesoral al unei institutii de invatamant superior. (< franceza senat, limba latina senatus)
1. (termen antic) organ suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (prin extensiune) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor.
2. corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, din membri alesi sau de drept. ♢ loc unde se aduna senatorii.
3. consiliul profesoral al unei institutii de invatamant superior. (< franceza senat, limba latina senatus)
7Senat (-turi), substantiv neutru – Sfatul batrinilor in Roma antica, parlament.
Franceza senat. – Derivat senator, substantiv masculin, din franceza senateur; senatorial, adjectiv , din franceza senatorial; senatoreasa, substantiv feminin (nevasta de senator); senatorie, substantiv feminin (functia de senator).
Franceza senat. – Derivat senator, substantiv masculin, din franceza senateur; senatorial, adjectiv , din franceza senatorial; senatoreasa, substantiv feminin (nevasta de senator); senatorie, substantiv feminin (functia de senator).