1
Serba, serbez, verb I. Tranzitiv A sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); figurat a omagia, a cinsti, a lăuda.
A ține sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. – Latină Servare.
A ține sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. – Latină Servare.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Serba serbez
1. tranzitiv (evenimente importante, zile memorabile) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a celebra.
2. intranzitiv A ține sărbătoare; a prăznui. /<latină servare
1. tranzitiv (evenimente importante, zile memorabile) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a celebra.
2. intranzitiv A ține sărbătoare; a prăznui. /<latină servare
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Serba (-bez, -at), A celebra, a comemora, a sărbători. – Variantă sărba.
Latină servāre (Pușcariu 1582; Rew 7872), conform italiană serbare, provensală, catalană, vezi spaniolă servar. – Derivat serbare, substantiv feminin (festivitate, petrecere); sărbătoare (aromână sărbătoare, meglenoromână sîrbătoare), substantiv feminin (zi festivă, petrecere), din participiul serbat cu sufix -oare ca scăldătoare, cîntători etc. (după Pascu, I, 151 și Densusianu, Gs, II, 310, din latină *servatoria); sărbători, verb (a celebra); sărbătoresc, adjectiv (festiv).
Latină servāre (Pușcariu 1582; Rew 7872), conform italiană serbare, provensală, catalană, vezi spaniolă servar. – Derivat serbare, substantiv feminin (festivitate, petrecere); sărbătoare (aromână sărbătoare, meglenoromână sîrbătoare), substantiv feminin (zi festivă, petrecere), din participiul serbat cu sufix -oare ca scăldătoare, cîntători etc. (după Pascu, I, 151 și Densusianu, Gs, II, 310, din latină *servatoria); sărbători, verb (a celebra); sărbătoresc, adjectiv (festiv).
DER – dicționarul etimologic
4
Serba verb, indicativ prezent 1 singular serbez, 3 singular și plural serbează
DOOM – dicționarul ortografic