Definitie Sfârâi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SFÂRÂi, pers. 3 sfấraie, verb IV.
Intranzitiv
1. (Despre obiecte in miscare) A produce un zgomot usor, caracteristic, provocat de viteza miscarii; prin extensiune a se misca, a se deplasa cu repeziciune. ♢ Expresie A-i sfarai cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etcetera), a fi stapanit de un sentiment puternic.
A-i sfarai cuiva calcaiele (dupa cineva) = a fi foarte indragostit de cineva.
A-i sfarai (cuiva) calcaiele = a fugi foarte repede.
2. (Despre grasimi si despre alimente care se prajesc) A produce un zgomot suierator caracteristic; prin extensiune a se praji.
3. (Despre insecte) A tarai. ♦ (Despre pasari) A zbura cu batai de aripi repezi. – Sfar + sufix -ai.

Varianta definitie 2: SFÂRÂi verb (Moldova) a parai. (Focul - in soba.)

Varianta definitie 3: Sfarai verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular sfarai, 3 singular si plural sfaraie, imperfect 3 singular sfaraia

Varianta definitie 4: A SFÂRÂi pers. 3 Sfaraie intranzitiv 1) A produce un zgomot caracteristic continuu si ascutit (cauzat de o miscare); a face „sfar”. Fusul sfaraie. ♢ Fuge de-i sfaraie calcaiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific usor in timpul arderii; a sasai. 3) (despre alimente puse la prajit) A produce un zgomot suierator caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate in aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu ingust) A produce un zgomot suierator, inabusit; a fasai. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei; a face „sfarr-sfarr”; a tarai. /sfar + sufix -ai