Grai
Definitie, sens si explicatie
1Grai, graiuri, substantiv neutru
1. Glas, voce. ♢ Locutiune adverb Într-un grai = intr-un glas, toti deodata. ♢ Expresie A prinde (sau a da) grai = a incepe sau a se hotari sa vorbeasca.
A-i pieri (sau a-si pierde) graiul = a nu mai putea sa vorbeasca (de emotie, de frica etcetera), a amuti; a nu mai avea ce sa spuna.
2. Facultatea de a vorbi. ♢ Locutiune adverb Prin viu grai = oral.
3. Limba. ♦ Fel de a vorbi.
4. Unitate lingvistica subordonata dialectului, caracteristica pentru o regiune mai putin intinsa; prin extensiune dialect.
5. (Rar) Vorba, cuvant. – Din Grai (derivat regresiv).
1. Glas, voce. ♢ Locutiune adverb Într-un grai = intr-un glas, toti deodata. ♢ Expresie A prinde (sau a da) grai = a incepe sau a se hotari sa vorbeasca.
A-i pieri (sau a-si pierde) graiul = a nu mai putea sa vorbeasca (de emotie, de frica etcetera), a amuti; a nu mai avea ce sa spuna.
2. Facultatea de a vorbi. ♢ Locutiune adverb Prin viu grai = oral.
3. Limba. ♦ Fel de a vorbi.
4. Unitate lingvistica subordonata dialectului, caracteristica pentru o regiune mai putin intinsa; prin extensiune dialect.
5. (Rar) Vorba, cuvant. – Din Grai (derivat regresiv).
2Grai substantiv verifica cuvantul: cuvant, termen, vorba.
3Grai substantiv
1. verifica cuvantul: glas.
2. verifica cuvantul: limbaj.
3. (Lingv.) (livresc) idiom, (impr.) dialect. (Un - regional.)
1. verifica cuvantul: glas.
2. verifica cuvantul: limbaj.
3. (Lingv.) (livresc) idiom, (impr.) dialect. (Un - regional.)
4Grai substantiv neutru, plural graiuri
5Grai -iuri n. 1) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ♢ A-i pieri (sau A-si pierde) -iul a) a nu mai vorbi; a amuti; b) a nu mai avea ce spune. 2) Sistem de comunicare intre oameni, cu ajutorul limbii; limbaj; vorbire. ♢ Prin viu - in mod oral. 3) Mod de exprimare; vorbire; limba. - ales. 4) Unitate lingvistica subordonata dialectului. /Din a grai