1
Sinarmonism substantiv neutru (Fonetică) Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. – Din franceză Synharmonisme.
DEX – dicționarul explicativ
2
Sinarmonism neutru Fenomen de limbă care constă în asimilarea progresivă a vocalelor în cadrul unui cuvânt de către vocala primei silabe; armonie vocalică. /<franceză synharmonisme
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Sinarmonism substantiv neutru Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. [< franceză synharmonisme].
DN – dicționar de neologisme
4
Sinarmonism substantiv neutru asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, specifică limbilor turco-tătare. (< franceză synharmonisme)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Sinarmonism substantiv neutru (silabe morfematic sin-); plural sinarmonisme
DOOM – dicționarul ortografic