1
Sinălău, sinălaie, substantiv neutru (Regional) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din maghiară Szinelö.
DEX – dicționarul explicativ
2
Sinălău (-laie), substantiv neutru – (Transilvania, Banat) Cuțit de tăbăcar.
Maghiară szinelő (Tiktin). – Derivat sinălui, verb (a curăța pieile), din maghiară szinelni.
Maghiară szinelő (Tiktin). – Derivat sinălui, verb (a curăța pieile), din maghiară szinelni.
DER – dicționarul etimologic
3
Sinălău substantiv neutru, articulat sinălăul; plural sinălaie
DOOM – dicționarul ortografic