1
Spânzurătoare, (2) spânzurători, substantiv feminin
1. Spânzurare.
2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + sufix -ătoare.
1. Spânzurare.
2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + sufix -ătoare.
DEX – dicționarul explicativ
2
Spânzurătoare spânzurători feminin învechit Instalație specială pentru pedeapsa cu moartea prin spânzurare.
A merge (undeva) ca la spânzurătoare a merge undeva în mod silit. /a (se) spânzura + sufix -ătoare
A merge (undeva) ca la spânzurătoare a merge undeva în mod silit. /a (se) spânzura + sufix -ătoare
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Spânzurătoare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat spânzurătorii; (obiecte) plural spânzurători
DOOM – dicționarul ortografic
