Spurca
Definitie, sens si explicatie
1Spurca, spurc, verb I. (Popular)
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) murdari, a (se) manji. ♦ Reflexiv A-si evacua excrementele sau urina. ♦ Tranzitiv Figurativ A pangari, a profana, a necinsti. ♦ Tranzitiv Figurativ A injura.
2. Tranzitiv A atinge o mancare sau un vas de gatit de ceva murdar, scarbos sau oprit de biserica.
3. Reflexiv (În practicile religioase crestine) A manca de dulce in timpul postului. ♦ Figurativ A se deprinde la ceva rau (sau prea bun), la ceva care nu este ingaduit; a se dedulci. – Limba Latina Spurcare.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) murdari, a (se) manji. ♦ Reflexiv A-si evacua excrementele sau urina. ♦ Tranzitiv Figurativ A pangari, a profana, a necinsti. ♦ Tranzitiv Figurativ A injura.
2. Tranzitiv A atinge o mancare sau un vas de gatit de ceva murdar, scarbos sau oprit de biserica.
3. Reflexiv (În practicile religioase crestine) A manca de dulce in timpul postului. ♦ Figurativ A se deprinde la ceva rau (sau prea bun), la ceva care nu este ingaduit; a se dedulci. – Limba Latina Spurcare.
2Spurca verb
1. verifica cuvantul: pangari.
2. verifica cuvantul: profana.
3. (Termen Bisericesc) (popular si familiar) a se dedulci. (S-a - in timpul postului.)
1. verifica cuvantul: pangari.
2. verifica cuvantul: profana.
3. (Termen Bisericesc) (popular si familiar) a se dedulci. (S-a - in timpul postului.)
3Spurca verb verifica cuvantul: batjocori, compromite, dedulci, defeca, dezonora, dracui, iesi, injura, necinsti, ocari, ridiculiza, silui, terfeli, viola, zeflemisi.
4Spurca verb, indicativ prezent 1 singular spurc, 3 singular si plural spurca
5A spurca spurc tranzitiv 1) A pune in contact cu ceva murdar; a pangari. 2) figurativ (demnitatea, onoarea, reputatia etcetera) A supune unei batjocuri; a pangari; a profana; a huli. /<lat. spurcare
6A se spurca ma spurc intranzitiv 1) A evacua excrementele; a se scarnavi; a defeca; a excreta. 2) figurativ A se deda la ceva rau, nepermis. 3) A manca de frupt (in timpul postului). /<lat. spurcare
7Spurca (-c, -at), verb –
1. A pata, a minji, a murdari. –
2. (Înv.) A silui, a viola. –
3. A atinge mincarea de post cu ceva de dulce. –
4. A pingari, a profana. –
5. A deschide un abces. –
6. În jocurile de copii, a gresi lovitura. –
7. (Refl.) A se minji, a se murdari, a-si evacua excrementele. –
8. (Refl.) A minca de dulce in zi de post. –
9. (Refl.) A se corupe, a se dedulci, mai ales la lucruri interzise. – Megl. spurc(ari).
Limba Latina spŭrcāre (Puscariu 1637; Rew 8193), conform limba italiana sporcare. – Derivat spurc, substantiv neutru (furuncul, abces, tumoare infectioasa; reumatism articular), deverbal, sau din limba latina spurcus (Rew 8194; Candrea); spurcaciune, substantiv feminin (murdarie, lucru spurcat, scirnavie; dihanie, lighioana, animal murdar, se zice in general despre animalele salbatice a caror carne nu se maninca; persoana de alta religie decit cea ortodoxa; plural, bube-dulci, impetigo); spurcat, adjectiv (murdar, respingator; substantiv neutru, dracul).
Din rom. provine mag. szpurkat (Puscariu, Dacor., Vii, 474).
1. A pata, a minji, a murdari. –
2. (Înv.) A silui, a viola. –
3. A atinge mincarea de post cu ceva de dulce. –
4. A pingari, a profana. –
5. A deschide un abces. –
6. În jocurile de copii, a gresi lovitura. –
7. (Refl.) A se minji, a se murdari, a-si evacua excrementele. –
8. (Refl.) A minca de dulce in zi de post. –
9. (Refl.) A se corupe, a se dedulci, mai ales la lucruri interzise. – Megl. spurc(ari).
Limba Latina spŭrcāre (Puscariu 1637; Rew 8193), conform limba italiana sporcare. – Derivat spurc, substantiv neutru (furuncul, abces, tumoare infectioasa; reumatism articular), deverbal, sau din limba latina spurcus (Rew 8194; Candrea); spurcaciune, substantiv feminin (murdarie, lucru spurcat, scirnavie; dihanie, lighioana, animal murdar, se zice in general despre animalele salbatice a caror carne nu se maninca; persoana de alta religie decit cea ortodoxa; plural, bube-dulci, impetigo); spurcat, adjectiv (murdar, respingator; substantiv neutru, dracul).
Din rom. provine mag. szpurkat (Puscariu, Dacor., Vii, 474).