Stima
Definitie, sens si explicatie
1Stima, stimez, verb I. Tranzitiv si reflexiv recipr.
A avea stima, consideratie pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din limba italiana Stimare. Conform: franceza e s t i m e r.
A avea stima, consideratie pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din limba italiana Stimare. Conform: franceza e s t i m e r.
2Stima verb a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a pretui, a respecta, (invechit) a respectarisi, a respectalui, a respectui, a socoti. (Toti il - in mod sincer.)
3Stima verb, indicativ prezent 1 singular stimez, 3 singular si plural stimeaza
4A stima -ez tranzitiv (persoane sau valori umane) A trata cu stima (izvorata dintr-un sentiment de inalta apreciere); a respecta. /<it. stimare, limba franceza: estimer, limba latina aestimare
5Stima verb I. tr.
A avea stima, consideratie (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < limba italiana stimare, limba latina aestimare – a pretui].
A avea stima, consideratie (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < limba italiana stimare, limba latina aestimare – a pretui].
6Stima verb tr. a avea stima, consideratie; a cinsti, a respecta. (< limba italiana stimare, dupa franceza estimer)