1
Știc, șticuri, substantiv neutru (regional)
1. băț.
2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă.
3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca.
4. (în forma: stic) spetează la loitră.
1. băț.
2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă.
3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca.
4. (în forma: stic) spetează la loitră.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
2
Știc (-curi), substantiv neutru – (Învechit) Baionetă.
Germană Stich, prin intermediul rusă štyk (Cihac, II, 393). – Pare dublet al lui stici, substantiv neutru (prăjină).
Germană Stich, prin intermediul rusă štyk (Cihac, II, 393). – Pare dublet al lui stici, substantiv neutru (prăjină).
DER – dicționarul etimologic