1
Străfulgera, persoana 3 străfulgeră, verb I.
1. Intranzitiv A luci, a sclipi (ca un fulger).
2. Intranzitiv Figurat (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte.
3. Tranzitiv A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate.
4. Tranzitiv Figurat A străbate cu mare iuțeală. – Stră- + Fulgera.
1. Intranzitiv A luci, a sclipi (ca un fulger).
2. Intranzitiv Figurat (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte.
3. Tranzitiv A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate.
4. Tranzitiv Figurat A străbate cu mare iuțeală. – Stră- + Fulgera.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Străfulgera străfulgeră
1. tranz. 1) A străbate repede și pe neașteptate (ca fulgerul). Pasărea străfulgeră văzduhul. 2) (gânduri, idei etc.) A trece repede prin minte. L-a străfulgerat un gând.
2. intranzitiv (despre lumini) A luci ca un fulger; a scăpăra. /stră- + a fulgera
1. tranz. 1) A străbate repede și pe neașteptate (ca fulgerul). Pasărea străfulgeră văzduhul. 2) (gânduri, idei etc.) A trece repede prin minte. L-a străfulgerat un gând.
2. intranzitiv (despre lumini) A luci ca un fulger; a scăpăra. /stră- + a fulgera
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Străfulgera verb, indicativ prezent 1 singular străfulger, 3 singular și plural străfulgeră
DOOM – dicționarul ortografic