Definitie Clipi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Clipi, clipesc, verb IV.
Intranzitiv
1. A apropia si a indeparta in mod ritmic (si reflex) pleoapele una de alta. ♢ Expresie Cat ai clipi (din ochi) = numaidecat, imediat.
2. Figurativ (De obicei despre surse de lumina) A sclipi, a licari, a scanteia. – Din limba slava (veche) Klepati.

Varianta definitie 2: Clipi verb
1. verifica cuvantul: sclipi.
2. a licari, a luci, a scapara, a scanteia, a sclipi, a strafulgera. (Luminite - in noapte.)

Varianta definitie 3: Clipi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural clipesc, imperfect 3 singular clipea; conjunctie: prezent 3 singular si plural clipeasca

Varianta definitie 4: A clipi -esc intranzitiv A misca repede si ritmic pleoapele. ♢ Cat ai - din ochi foarte repede. /<sl. klepati

Varianta definitie 5: Clipi (clipesc, clipit), verb –
1. A apropia si departa pleoapele. –
2. A strafulgera, a luci repede si scurt.
Sl. klepati „a lovi” (Miklosich, Slaw.
Elem., 24; Cihac, II, 63; DAR).
Sensul de „a inchide ochii” trebuie sa fi existat inca din limba slava (veche), in ciuda faptului ca nu este confirmat de nici o marturie: conform limba slava (veche) zaklopiti „a inchide”, slov. zaklêpati „a inchide”, cr. zaklopnica „pleoapa”, bulgara klepač „pleoapa”.
Pentru sensul 2, conform sclipi.
Derivat clipa, substantiv feminin (clipire, interval de timp foarte scurt; secunda, moment), postverbal; clipit, substantiv neutru (secunda); clipita, substantiv feminin (secunda); clipitura, substantiv feminin (clipire); clipeala, substantiv feminin (clipire); clipitor, adjectiv (care clipeste); clipelnic, adjectiv (efemer); clipis, adverb (instantaneu); clipoci, verb (a clipi, a motai), probabil der. expresiva (dupa Tiktin si DAR, din bulgara klipač „pleoapa”); clapoci, verb (a dormita); clipoceala, substantiv feminin (somnolenta).
Dupa Candrea, Elemente, 407, Bogaci si DAR din rom. provin. rut. klipati, klypiti „a clipi”, kljipka „secunda”.
Nu este clara legatura acestor elemente cu clipot, substantiv neutru (murmur, susur), pe care DAR il considera a proveni din limba slava (veche) klepotŭ „lovitura”.
Mai probabil este deverbal de la a clipoti, verb (a susura).