Stăvi
Definitie, sens si explicatie
1Stăvi, stavesc. verb Iv.
Reflexiv (Reg.; mai ales in constructii negative). 1.
A se aseza, a se stabili intr-un loc; a se aciua. 2.
A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din limba slava (veche) Staviti.
Reflexiv (Reg.; mai ales in constructii negative). 1.
A se aseza, a se stabili intr-un loc; a se aciua. 2.
A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din limba slava (veche) Staviti.
2Stăvi verb verifica cuvantul: astampara, aseza, cuminti, do-moli, fixa, instala, linisti, opri, potoli, stabili, statornici.
3Stavi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural stavesc, imperfect 3 singular stavea; conjunctie: prezent 3 singular si plural staveasca
4Stavi (-vesc, it), verb reflexiv –
1. A se stabili, a se aciua. –
2. A ramine cu ceva, a pastra, a conserva. – Varianta astavi.
Sl. staviti (Cihac, Ii, 364; conform Miklosich, Slaw.
Elem., 46), conform nastav, stative. – Derivat stavar, substantiv neutru (invechit, Mold., constanta, perseverenta), pe care Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 303, il considera de origine dacica si Tiktin, legat de limba latina stabilis; stava, substantiv feminin (herghelie, islaz de cai, parada, monta), din limba slava (veche) stava „pozitie, stat”; stavar, substantiv masculin (pazitor de cai); stavila (megl. stavila), substantiv feminin (baraj, stavilar; obstacol, bariera), din limba slava (veche) (bg.) stavilo (Conev 81); stavilar, substantiv neutru (baraj); stavili, verb (a pune stavile, a zagazui; a opri, a impiedica).
1. A se stabili, a se aciua. –
2. A ramine cu ceva, a pastra, a conserva. – Varianta astavi.
Sl. staviti (Cihac, Ii, 364; conform Miklosich, Slaw.
Elem., 46), conform nastav, stative. – Derivat stavar, substantiv neutru (invechit, Mold., constanta, perseverenta), pe care Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 303, il considera de origine dacica si Tiktin, legat de limba latina stabilis; stava, substantiv feminin (herghelie, islaz de cai, parada, monta), din limba slava (veche) stava „pozitie, stat”; stavar, substantiv masculin (pazitor de cai); stavila (megl. stavila), substantiv feminin (baraj, stavilar; obstacol, bariera), din limba slava (veche) (bg.) stavilo (Conev 81); stavilar, substantiv neutru (baraj); stavili, verb (a pune stavile, a zagazui; a opri, a impiedica).