Tăbărî

Tăbărî, tabăr, verb IV.
Intranzitiv
1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti.
Figurat A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva.
(Rar) A se repezi, a veni în grabă.
2. (Învechit) A-și așeza tabăra; a poposi.
3. (Învechit) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (Țichindeal). – Din Tabără.

DEX – dicționarul explicativ

Tăbărî, tabăr, verb IV.
Intranzitiv
1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti.
Figurat A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva.
(Rar) A se repezi, a veni în grabă.
2. (Învechit) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din Tabără.

DEX – dicționarul explicativ

A Tăbărî́ tabăr intranzitiv 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se năpusti; a se repezi; a năpădi; a năvăli. Tăbărî asupra mâncării.
Tăbărî cu gura a se adresa cuiva cu o avalanșă de mustrări și de reproșuri. 2) învechit A se așeza cu tabăra pentru popas; a-și face tabără. Tăbărî la marginea unui râu. /Din tabără

NODEX – noul dicționar explicativ

Tăbărî́ verb, indicativ prezent 1 singular tabăr, 2 singular taberi, 3 singular tabără, imperfect 3 singular tăbăra; conjuncție prezent 3 singular și plural tabere

DOOM – dicționarul ortografic